Cap3- F1- Magia Intentiei

Acest fragment face parte din Capitolul 3 al cărții. Textul este extras dintr-un context mai amplu, existând pasaje atât înainte, cât și după acesta. Fragmentele publicate pe site au rolul de a-ți oferi o perspectivă asupra stilului și profunzimii conținutului din carte.

***

La scurt timp, am ajuns să vorbim la telefon. La celălalt capăt al firului era o fată dintr-o agenție. Avea o voce calmă, caldă, genul acela de voce care îți dă senzația că lucrurile sunt sub control, chiar și atunci când tu nu prea înțelegi ce se întâmplă. Mi-a explicat că proiectul era pentru un brand foarte mare și că pălăriile urmau să fie oferite ca premii premium în cadrul unui festival de la mare.

Până aici, totul suna… bine.

Dar partea care a venit după m-a făcut să ridic puțin sprânceana. Aveau nevoie de cincizeci de pălării dar fiecare urma să fie personalizată pe loc, pentru câștigător. Și atunci, în mintea mea, s-a produs un mic scurtcircuit.

— Păi… cine personalizează pălăriile mele? am întrebat eu, cu o sinceritate pe care nu am mai filtrat-o.

Pentru că, în acel moment, scenariul din capul meu era deja construit: eu muncesc, creez, produc, iar la final vine altcineva și „se joacă” pe creațiile mele. Nu suna deloc bine.

Simțeam deja cum începe să urce acea mică revoltă interioară. Nu era una explozivă, dar era acolo, prezentă, pregătită să iasă la suprafață dacă mai apărea încă o surpriză.

Dar vocea fetei a venit imediat, liniștită, ca și cum anticipase reacția mea:

— Aa, nu, dacă vrei tu, vii tu. Noi am crezut că poate nu vrei.

Și, în momentul ăla, ceva s-a schimbat. Pentru că, dintr-o dată, nu mai era vorba doar despre cincizeci de pălării. Era vorba despre ceva mult mai mare. Și de acolo a început o discuție care, fără să-mi dau seama atunci, urma să-mi schimbe complet direcția următorilor ani din viață.

Pe măsură ce vorbeam, începeam să înțeleg din ce în ce mai clar amploarea proiectului din spate. Nu mai era vorba doar despre niște pălării pentru un festival. Era o echipă mare, bine organizată, cu procese clare, cu oameni implicați, cu un nivel de profesionalism pe care nu îl mai întâlnisem până atunci. Era multă muncă, dar, pentru prima dată, simțeam că ar putea veni la pachet și cu o satisfacție reală — atât profesională, cât și financiară.

Am început să le propun modele. Mai multe variante, mai multe direcții, fiecare gândită în funcție de contextul festivalului și de imaginea pe care voiau să o transmită. Am discutat, am ajustat, am rafinat, iar în final am ales împreună varianta cea mai potrivită — una premium, cu personalitate, care să se simtă ca un obiect valoros, nu doar ca un simplu accesoriu.

A urmat o ședință pe Zoom cu agenția și cu reprezentantul brandului.

Și, la un moment dat, în mijlocul discuției, a venit întrebarea aceea care a schimbat complet miza:

— Dar nu putem să facem o sută?

***